Ziua alegerilor a
fost una foarte liniștită, chiar dacă exista riscul mai multor provocări, fie
din partea Transnistriei, fie din partea UTAG sau a grupărilor paramilitare
precum Antifa. Puținele probleme au fost la Moscova unde oamenii stăteau în
rânduri interminabile pentru a vota, însă unii zic că această informație este
eronată dând diferite argumente. Nu vom intra în detaliile organizării
alegerilor din două motive. Primul motiv e că incidentele n-au avut o importanță
majoră pentru a crea un lanț care ar duce destabilizarea Republicii Moldova, al
doilea motiv este faptul că e doar o tură și această tură nu poate influența pe
alta (cum în cazul României la prezidențiale).
S-a terminat
numărarea a peste 90% din procesele verbale și deja putem face anumite
aproximări și concluzii din rezultatele obținute. Rezultatele obținute la ora
actuală sunt următoarele, PSRM - 21,34%, PLDM - 19,46%, PCRM – 17,95%, PDM –
15,78%, PL – 9,36%. La fel putem aduce în evidență și câți bani au cheltui în
electorală aceste partide, PLDM – 36,9 milioane de lei, Partidul Democrat 35
milioane de lei, Partidul Socialiștilor – 13,2 milioane de lei, Partidul
Comuniștilor 3,7 milioane de lei și Partidul Liberal 3 milioane de lei.
Sunt câteva lucruri
care pot fi observate foarte ușor. Primul lucru e că partidele „AIE” au cam
același număr de voturi ca și la alegerile din 2010, ceea ce înseamnă că aceste
partide au lucrat puțin, sau neeficient, la imaginea lor, chiar dacă au
cheltuit mulți bani, mai ales PLDM și PDM. Al doilea lucru important este
situația PCRM-ului care este în continuă scădere ca popularitate, această
tendință ar putea face ca la alegerile din 2018 să aibă și mai puține voturi dacă
nu vor face schimbări imediate, iar în anul 2022 să dispară pe arena politică
moldovenească și această e dintr-un singur motiv. PCRM devine partid-om, adică
PCRM-ul devine Vladimir Voronin care are 73 de ani, dacă ne uităm în campania
electorală a partidului vedem sloganul „Doar PCRM! Doar Voronin!”. Sunt
situații în care omul-partid e foarte bine ca scop politic – să câștigi locuri
în parlament, însă în cazul PCRM aceasta înseamnă doar un singur lucru – drumul
spre ușa de la ieșire. Chiar dacă PCRM-ul a încercat să promoveze discurs
populist, aceasta puțin îi va ajuta în continuare, la fel cum nu prea mult i-a
ajutat acum. Un al treilea lucru este PSRM, care a reușit de la trei deputați
în parlament să se ridice până la aproximativ 25, cheltuind mult mai puțini
bani decât PLDM sau PD. Partidele PSRM și PCRM au fost votate în zonele
nordice, UTAG, Taraclia, Basarabeasca, Dubăsari, aceasta explicându-se prin
faptul că în aceste regiuni în mod tradițional populația este preponderent
rusofilă, iar singurul raion (unitate administrativă, echivalent în România –
județ) care face excepție fiind Căușeni. Această împărțire între
nord-centru-sud ar prezenta de fapt și un pericol, întrucât țara este divizată
geografic în preferințele sale politice.
Tinerii au vrut să
scape de PCRM în 2009 și au ieșit în stradă, dar acum în 2014 au dat de un alt
„dușman”– PSRM, partid care a ocupat „nișa ideologică” a PCRM-ului. PCRM fiind
în cădere liberă creează un gol ce trebuie completat și iată că acest gol a fost
completat de PSRM care și-a pus pe agenda de lucru ceea ce n-a reușit să facă
PCRM. Primul lucru e să promoveze clar și cu voce tare, vectorul estic
(pro-rus, pro-uniune vamală, anti-UE, etc. în acest sens), iar al doilea lucru
a fost miza pe conflictul transnistrean și anume ideea federalizării Republicii
Moldova. Memorandumul Kozak este considerat o pată în cariera politică a lui
Voronin (iar acum Voronin fiind PCRM), respectiv o pată pentru PCRM.
PCRM a fost votat mai
degrabă după „reflex” de aceeași oameni nostalgici, însă acei oameni „dispar”.
PSRM însă câștigă pe cei indeciși de la PCRM și o altă parte (bună parte) de
noi alegători care treptat vor deveni „clienți fideli”.
PSRM la fel ca și PL
ocupă „nișe ideologice”, ori de altfel ar fi greu de găsit explicații la faptul
cum ei promovând mesaje ce duc în extremă (PSRM – pro-estici, pro-federalizare,
anti-unire, anti-UE și anti-NATO, iar PL pro-unire, pro-UE, pro-NATO) și
cheltuind bani „puțini” au reușit să acumuleze suficient de multe voturi pentru
a accede în parlament. Acum putem vorbi aproape sigur, cei care nu sunt
PL-iști, ducând în extremă sunt PSRM-iști.
Incontestabil este faptul că PSRM este o istorie de succes din punct de vedere politic, pentru că și-a cheltui banii foarte eficient, pentru că a reușit să-și mărească numărul de deputați în parlament cu aproximativ 22 de fotolii, pentru că au ocupat strategic și la timp „nișa ideologică” a PCRM-ului, pentru că a câștigat putere legitimă prin metodă democratică.
Ori cât de ciudat
n-ar fi, dar Transnistria având 277 de mii de cetățeni moldoveni, n-a făcut
prea mult efort pentru ai influența să voteze pentru PSRM sau PCRM. Însă totuși
ar trebui să ne dăm o întrebare logică, câștigul PSRM este chiar al lor? Sau a
Federației Ruse?
--- Alianțe ---
Este evident faptul
că pentru a lua majorități decizionale, partidele vor trebui să creeze alianțe
în care să discute funcțiile și rolurile sale în noul guvern. Este greu de zis
cum se vor comporta unele partide la formarea alianțelor, mai ales PL care a
fost exclusă din AIE și PCRM care este anti-PSRM, dar și anti-AIE.
PCRM are de ales
între trei lucruri, sau să-și trădeze alegătorii și să facă alianță (chiar dacă
și tacită) cu AIE, sau să între în alianță cu PSRM și jocul anti-PSRM de
înainte de alegeri fiind doar speculații, însă va fi greu de înțeles cum
Voronin va accepta alianță cu omul care l-a trădat, sau să rămână de unul
singur ceea ce îi va fi foarte greu.
Mai sus am zis că AIE
ar putea accepta PCRM-ul, însă ar face-o la fel de tacit cum PCRM-ul ar accepta
AIE-ul, pentru ca nici unii și nici alții să nu-și trădeze alegătorii și astfel
pentru bunul comun (scopul politic) acest joc ar trebui să fie ascuns de ochiul
publicului. Unica problemă la acest capitol fiind împărțirea funcțiilor și
votul, va fi prea evident comportamentul PCRM-ului în alegerea funcțiilor
cheie, sau punerea în posturi cheie a oamenilor comuniști. Aceasta va fi unica
problemă dacă nu se vor discuta principiile ideologice susține după 2009 de
PCRM, și anume ușoare înclinații spre est. Altă problemă majoră ține de
componența noului AIE. PL-ul fiind un partid „de extremă ideologică” puțin
probabil ar dori să accepte o alianță cu PCRM-ul, chiar dacă și tacită. Alt
lucru important este dacă PL în general va face parte din noua alianță
pro-europeană. PCRM-ul înțelegând că de unul singur nu va face nimic, dar are
multe voturi în parlament, inevitabil va încerca să facă o alianță cu cineva,
și dacă această alianță va fi cu PLDM+PDM, puțin probabil că acolo va fi și PL,
plus că, cine va avea nevoie de un partid „nesemnificativ” care pe lângă
aceasta mai este și problematic atunci când ai suficient de multe voturi ca să
poți conduce o țară încă 4 ani? N-ar trebui de exclus faptul că s-ar putea
ajunge și la o criză politică în cazul în care nu se va ajunge la o consens
politic. Cert în crearea acest alianțe rămâne doar un singur lucru, PLDM-ul și
PDM-ul vor face alianță, iar semne de întrebare face PCRM-ul dacă va face
alianță cu PSRM sau nu? Și cum se va comporta PL-ul?
Astfel, alianțele
post alegeri pot arăta cam în felul următor,
1. PSRM+PCRM vs
PLDM+PDM+PL;
2. PSRM+PCRM vs PLDM+PDM vs PL
3. PSRM vs PL vs
PLDM+PDM+ PCRM (acceptare tacită);
4. PSRM vs PCRM vs
PLDM+PDM vs PL;
5. PSRM vs PCRM vs PLDM+PDM+PL
Aceste alegeri sunt
pline de surprize pentru faptul că s-au produs lucruri așteptate, dar și mai
puțin așteptate, partea ce mai interesantă urmează să fie la crearea alianțelor
și alegerea noului guvern.
N-a mai rămas atât de
mult și vom vedea cum se vor mișca lucrurile și în favoare cui ele vor fi. Ce
va sta la baza creării alianțelor? Principii ideologice? Interese de partid?
Sau dorința pentru putere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu