Între mituri și vise moldovenești

Thomas Benjamin Kennington, 1912

Studiile lui Buckhart și Lewis-Beck din 1994 demonstrează că dezvoltarea economică favorizează democrația, însă această relație nu este neapărat și una în sens invers, astfel democrația nu neapărat creează condițiile unei dezvoltări economice. O dezvoltarea economică substanțială putem observa și în regimurile autoritare.

Astfel bunăstarea unei națiuni necesită schimbări în cultură și structură socială. La Inglehart regăsim ideea că dezvoltarea economică creează doi factorii favorizanți democrației, astfel schimbările sociale favorizează participarea publică și schimbările culturale stabilizează democrația. În acest sens ajungem la o concluzie interesantă, cultura poate fi influențată de factorul economic, însă în același timp cultura influențează puternic aspectele economice.

Revenind la situația Moldovei și făcând o retrospectivă (pe parcurs), putem observa un șir de eșecuri în dezvoltarea nu doar economică a țării, ci și democratică. O fi aceste eșecuri în strânsă legătură cu factorul cultural? O să încerc să mă apropii de acest răspuns.

Populația țării din 1991 este în continuă scădere, doar în 1994 a fost o creștere de +0,11% și în 2013 a fost -0,00%. Astfel populația țării a scăzut de la 4.364.072 de oameni la 3.555.159 în 2015, astfel în 24 de ani populația țării a scăzut aproape de cinci ori, adică cu 808.913 oameni. Aceasta fiind doar cifre oficiale, cele reale sigur că trebuie să fie mult mai mari. Printre aceștia aproape un milion de oameni au plecat în afară medici, profesori, ingineri, cercetători (exod de creier) care au succese în afară și care sunt arătați în media cu mare mândrie. Scopul major al statului ca fiind un sistem este să devină mai puternic și mai mare pentru a face față provocărilor, astfel responsabilitatea civică a celor rămași este mult mai mare pentru că „celulele” din  sistem dispar și grija acelor ce pleacă cade pe umerii altora. Însă acele „celule” rămase nu fac față noilor provocări din motive greu de explicat - poate nivelul cultural ar da un răspuns? Aici sigur că putem veni și cu alte cifre importante care-și pun aportul la explicarea multor realități sociale, economice și politice din Moldova. Eu m-am axat doar pe unul cel mai important pentru a nu vă plictisi.

La acest moment îmi place să mă uit în istorie. În 1991 se zice că a fost o renaștere națională, eu zic nu, a fost „naștere” națională. Ideea de stat națiune pentru a vorbi despre state, a apărut în a doua jumătate a secolului XIX, până atunci erau formațiuni politice legate de interese puternic economice, să ne aducem aminte de boieri mari și mici care conduceau țara. Din 1812 până în 1917 Republica Moldova actuală a făcut parte din Imperiul Rus, din 1918 până în 1940 și 1941 până în 1944 a făcut parte din România, iar din 1944 până în 1991 a făcut parte din URSS. 

A avut vreodată Moldova elite intelectuale, politice și economice proprii ultimii „sute” de ani pentru a păstra o conștiință socială de orânduire politică? Nu - la fel cum nici experiență democratică. Aproape totul ce a fost în Moldova nu era „produsul” efortului poporului moldovenesc, de aici și vine greu să construiești o coeziune socială, ori altfel zis o conștiință civică - o cultură civică. Republica Moldova nu are o identitate fundamentată și clară pentru a creea o unitate. Întrebați în stradă oameni de rând, să fie reprezentativ, cum se identifică oamenii și apoi uitați-vă la clasa politică. De la o vreme se încearcă folosirea ideilor mainstream de coeziune socială și responsabilitate civică pentru crearea unei entități sociale, în așa fel ca să fie distante față de ceea ce înseamnă identitate națională. O fi aceasta bine o să vedem pe parcurs, eu zic că tot ce merge impropriu, va merge greu. 

Pe fundalul lipsei identității naționale, culturii civice de un grad înalt (nu am găsit studii privind nivelul culturii, însă văzând realitățile tind să cred că este nu atât de mare), în 2009 oamenii și-au exprimat încrederea de a merge într-un vector extern - spre Occident, cu speranța schimbării situației economice. Însă cum am zis mai devreme, dezvoltarea economică necesită schimbări de orânduire socială și de cultură, ceea ce nu s-a întâmplat până în 2009 și nici foarte mult după 2009. Faptul că unele lucruri s-au primit forțat, nu înseamnă că aceste lucruri sunt proprii cetățenilor.

Visul moldovenesc a fost schimbarea fratelui mai mare în speranța unor schimbări economice - un mit al salvatorului reinventat. Însă moldovenii au uitat că în primul rând schimbările încep de la ei. Primul pas ce ar trebui să îl facă moldovenii, ar trebui să lucreze la construcția unei identități, pentru că aceasta va fi punctul de temelie și pentru rezolvarea multor altor probleme cum ar fi: lipsa reformelor calitative aproape în toate domeniile, corupție înaltă, intoleranță și alte lucruri nespecifice acelor actori mai dezvoltați spre care tinde Moldova.

Geert Hofstede a stabilit câțiva indicatori importanți de măsurare a culturii:

1. Distanța de putere

2. Individualism vs colectivism

3. Masculinitate vs feminitate

4. Evitarea incertitudinii

5. Orientarea pe termen lung

6. Indulgența

Acești indicatori nu explică pe deplin specificul cultural a unei societăți, însă exprimă din plin imaginea per ansamblu a culturii. Interesant, care este nivelul culturii conform indicatorilor lui Hofstede în cazul Republicii Moldova?