Despre retragerea Rusiei din Siria și Republica Moldova

Winslow Homer, The Fog Warning

Dat fiind faptul că s-a întâmplat un eveniment major, Rusia „pleacă” din Siria, mă simt nevoit să scriu despre aceasta (chiar dacă și cu întârziere) având câteva motive destul de solide. În primul rând în Republica Moldova analiștii care mai sunt, nu au fost prea interesați de acest subiect, de fapt cum și față de multe alte subiecte de importanță majoră. De exemplu, doar Nicu Popescu a atins subiectul imigranților în contextul atentatelor din Belgia - dacă e să vorbim despre evenimente majore. Al doilea motiv este pentru ceea ce am văzut în România la acest subiect (retragerea Rusiei din Siria), nu mi-a satisfăcut așteptările - mă așteptam la mai multe. Retragerea Rusiei din Siria ar putea însemna că Moscova va avea mai mult spațiu pentru a fi mai activă la Chișinău. 

Scopurile Rusiei în Siria

Să începem pe rând. La NYT pe 24 februarie apăruse un articol care a punctat foarte bine scopurile intervenției militare a Rusiei în Siria: blocarea posibilității de a schimba regimul lui Bashar al-Assad; stricarea planurilor Washingtonului de a izola Moscova; să arate că este un aliat mai bun de cât SUA; demonstrarea celui mai nou armament; organizarea unui spectacol pentru oamenii din țară care au obosit de războiul din Ucraina.

Despre retragere și bani

Argumentul precum că Rusia nu mai are bani pentru a continua acest război nu este unul valid pentru că investițiile nu au fost atât de mari pentru ea, în acest sens puteți citi articolul de la RBK care au făcut niște calcule privind costurile intervenției militare de 167 de zile în Siria. Însă este adevărat și logic, dacă Rusia era să mai stea în Siria cheltuielile erau să fie mai mari și nu doar din perspectiva costurilor financiare ci și de imagine care și așa nu este cea mai bună. Occidentului va fi foarte greu să dea vina pe Rusia după retragerea ei.

Kremlinul poate considera că intervenția sa în Siria a fost un succes, pentru că acele cinci scopuri mai mult sau mai puțin au fost atinse cu doar câțiva militari care au decedat și investiții nu atât de mari. Astfel „am venit, am văzut, am cucerit”, mai mult sau mai puțin se poate atribui Rusiei. Este interesant și faptul că Rusia speculează abundent pe tema impredictibilității ieșirii sale care a fost „un șoc” pentru Occident, adică acei care nu doreau ca Rusia să fie acolo, în acest sens arătând subtil faptul că UE și SUA au vrut ca ei să fie acolo. Ca imagine proprie ei câștigă rolul polițistului bun care a făcut ceea ce nu au putut să facă „vesticii cu standarde duble”.

Acum despre retragerea Rusiei din Siria. Retragerea este parțială, baza navală din Tartus și aviactică din Hmeymim rămân în continuare în regimul care au fost înainte de intervenție.

La fel în situația de după retragere rămâne a fi foarte neclară în ceea ce privește relațiile Moscovei cu Bashar al-Assad, relațiile cu Turcia, și la fel cum nu e clară poziția SUA față de acest subiect.

Retragerea Rusiei și Moldova+Ucraina

Rusia în prezent are câteva obiective strategice majore, primul obiectiv este estul Europei în contextul UE și a propriilor granițe, al doilea este orientul mijlociu în contextul relațiilor sale cu regimurile din regiune (Siria și Iran) și relațiilor sale cu Occidentul. Sigur că sunt și alte obiective importante precum polul nord, China, UE, etc., însă cele mai importante de ultimă vreme sunt acestea două. Acum când situația devine mai ușoară pe flancul sudic Rusia într-adevăr poate să-și focuseze mai mult atenția pe Ucraina și Moldova. Aici nicidecum nu pot fi de acord cu Dan Dungaciu care susține că Rusia vine din nou în Moldova și Ucraina, pentru că ea nici nu a plecat din spațiul estic. Nu-i neg profesionalismul, însă din spusele lui ar însemna că de exemplu Second CIS Department (2CISD) nu a lucrat. Revenirea în vizor a Rusiei în regiune este parte dintr-o continuitate de acțiuni ce se împletesc uneori mai strâns, uneori mai puțin, însă cu o singură finalitate pentru ruși - să acționeze cât de mult posibil pentru a îndepărta Moldova și Ucraina de UE și SUA și mai ales NATO, și la maxima posibilitate în varianta cea mai bună atragerea lor de partea sa.

În Donbass au început să dea pașapoarte, în Moldova urmează alegerile prezidențiale, cred că atenția va reveni asupra Moldovei și Ucrainei pentru a destabiliza situația în așa fel ca aceste două țări să se îndepărteze de UE cât de mult posibil - de fapt să continue ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Îndepărtarea ar putea fi sub diferite forme, de exemplu în situația Moldovei ar putea însemna: aprofundarea crizei politice pentru a dezorienta societatea și scădea imaginea Moldovei pe plan extern (care și așa nu este cea mai bună) la fel cum și imaginea UE pentru moldoveni, stimularea maximă a candidaților la președinție loiali Moscovei, activizarea forțelor de la Tiraspol în contextul alegerilor de la Chișinău ori nu neapărat, pentru că urmează și în Transnistria alegeri prezidențiale, etc.

***

Astfel, faptul că Rusia s-a retras din Siria parțial, nu înseamnă că atenția ei asupra Moldovei a dispărut, ci faptul că de acum încoace va crește probabilitatea sporii atenției Moscovei asupra Chișinăului. Evenimentele majore ce vor fi anul acesta în Moldova, alegeri prezidențiale la Chișinău și Tiraspol, și rezultatele lor vor arăta cât de activă a fost Moscova în regiune. 

Apropo, dacă calculele RBK sunt corecte, Moscova a cheltuit în 167 de zile pe Siria 0.5 miliarde de dolari (38 miliarde de ruble rusești) pentru a se poziționa mai bine în regiune și pe plan global, cât va fi gata să investească în Moldova pentru a o atrage de partea sa?