 |
| Nicolas Poussin, The Judgment of Solomon, 1649 |
Republica Moldova este într-o criză (wow, nu cred). Criza începuse demult, iar acum ce vedem e doar vârful unui aisberg. Această criză era inevitabilă și va continua. Finalitatea nu este clară, însă în păstrarea tendinței va fi un colaps. Aici nu e vorba de o perspectivă negativistă asupra lucrurilor, ci simplu fapt că sunt o mulțime de probleme ce nu se rezolvă eficient.
Pe marginea tuturor acestor probleme apare și o criză politică, care trebuie evitată cu orice preț - alegerea președintelui. E mai ieftin să faci o campanie prezidențială, de cât să plătești voturi - raționament strict economic.
Pentru că moldovenilor le este mai ușor să dea vina pe cineva atunci când apar ceva probleme, la fel le este și mai ușor să creadă că cineva le va rezolva toate problemele. Una din persoanele importante în stat după 30 octombrie 2016 va deveni președintele, pentru că va fi ales direct de către popor. Experiența altor state arată că de obicei în turul 2 diferența între candidați este minimală, astfel dacă în alte state la baza acestei diferențe stau factori precum imaginea candidatului, partidul la care se afiliază, viziunile din programul său, în Moldova diferența o va face într-o mare măsură și viziunea de politică externă. Inevitabil sistemul va crea toate condițiile necesare ca oamenii din nou să fie dezamăgiți, chiar și acei care au votat pentru candidatul care a câștigat.
Cum ar trebui să fie președintele în condițiile Moldovei ca pe de o parte să fie competent, pe de altă parte el să aibă o credibilitate mare chiar și în rândul celora care au votat pe contracandidatul său?
În primul rând președintele ar trebui să aibă o viziune strategică față de:
- problemele economice din țară;
- rezolvarea problemei corupției;
- problema transnistreană;
- problemele minorităților etnice;
- problemele politice existente;
Acestea ar trebui să se regăsească în programul său electoral și odată la ceva vreme să pregătească un raport public privind activitatea sa.
În al doilea rând, sistemul ar trebui să fie creat în așa fel în cât să poată participa la alegerile prezidențiale doar acei candidați care de exemplu:
- au finisat studii doctorale ori post doctorale la o universitate din top 100/500/1000 la nivel global;
- să cunoască măcar încă limbă de circulație internațională pe lângă limba rusă și limba engleză;
- (opțional să fie favorizați) să lucrat măcar câțiva ani la o companie ori instituție de top: FMI, Banca Mondială, ONU, Oxford, MIT, Google, Oracle, New York Times, etc. (cred că sunt suficienți de mulți moldoveni de treabă care sunt în afară și ar vrea să se întoarcă);
- au cazierul juridic „curat”;
- etc
În al treilea rând, președintelui ar trebui să se acorde mai multe atribuții pe lângă cele existente, de exemplu:
- numirea în funcție a Procurorului General;
- numirea în funcție a Ministrului Justiției și Educației;
În al patrulea rând, lista candidaților n-ar trebui să fie mai mare de 10-20 de persoane, iar primii pe listă să fie acei candidați care au un CV mai puternic (mai puternic se va stabili în baza unor criterii din timp, un exemplu poate fi ce e mai sus).
Însă, din păcate nimeni nu va crea sistemul așa ca să fie cu o discriminare pozitivă pentru că scuze vor fi multe. În cazul în care sistemul s-ar apropia cât de mult posibil de acest exemplu, doar cei mai buni moldoveni vor putea fi președinți. Între candidați inițial va apărea o goană de a fi cei mai buni pentru a nimeri în liste pentru a fi eligibili, astfel și tinerii vor fi stimulați să fie mai buni pentru că doar cei mai buni vor putea fi președinte (ca într-o variantă frumoasă). Președintele va avea o credibilitate mult mai mare pe lângă legitimitatea ce i se va acorda în urma alegerilor. Aici putem veni cu exemplu Maiei Sandu care a terminat studii în afară și a lucrat la Banca Mondială - toți știm că ea a pus bazele reformării sănătoase a sistemului educațional.
P.S. În 1952 lui Albert Einstein i-a fost propusă funcția de președinte a Israelului, însă el a refuzat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu