Contexte informaționale și geopolitice. UE vs Rusia.

Summit-ul de la Vilnius a dat start schimbărilor despre care se vorbea cu mult timp înainte de a avea loc acest summit. Schimbările au fost diferite și s-a simțit pe diferit în dependență de actori. Pe de o parte e UE pe de altă parte e Rusia. În epicentrul acestor schimbări stau statele în jurul cărora se întâmplă această vâlvă, trei cele mai importante: Georgia, Moldova, Ucraina și altele trei mai puțin importante din Parteneriatul Estic: Armenia care a refuzat UE, Azerbaijan care-și dorește relații mai speciale, Belarus care nu-i așteptat în UE până ce nu-și va schimba regimul.

„UE” este de mai bine de 50 de ani, cu mult înainte de a se forma Federația Rusă. Viziunile și atitudinile acestor doi actori sunt diferite și în același timp sunt foarte asemănătoare. Probabil un factor important și decesiv care explică comportamentul Rusiei pe arena internațională, este experiența democratică pe care o are - aproape nimic, astfel ea tinde a fi mai degrabă autoritară decât democratică. În acest sens, Rusia își construiește pozițiile pe arena internațională din poziția de putere (mult mai rapid și mai puțină birocrație), iar UE dintr-o perspectivă mai puțin înțeleasă pentru statele post-sovietice (și nu post-comuniste), din poziția consolidării democratice și dezvoltării economice.

Comportamentul Rusiei ca actor este de înțeles și explicabil. Rusia sute de ani a avut poziții puternice în Europa, fiind geografic aproape de Germania, iar acum este restrânsă din toate colțurile posibile. (Harta de mai jos)

Cu roșu state post-comuniste pierdute. Cerculețe conflicte și posibile conflicte teritoriale care pot fi folosite ca instrumente împotriva statelor ieșite de sub-control. Cu albastru state pierdute parțial.

Rusia pierde un actor foarte important, Ucraina, care este inima spațiul cultural rus. Rușilor le va fi greu să explice cetățenilor săi originile sale. Sunt ruși, dar nu sunt de acolo de unde au provenit - iese că sunt nomazi, sunt oaspeți. Însă experiența lor democratică le va permite schimbarea anumitor file din istorie și vor corecta această „greșeală”.

Moldova speră la integrarea Ucrainei în UE și astfel să-și creeze condiții spre rezolvarea conflictului transnistrean, însă Ucraina singură poate avea un conflict în Crimeea. Să ne aducem aminte, că flota militară rusă va sta până în anii  aproximativ 2045 în peninsulă. 

sursa: wikipedia.org 

După cum vedem în harta de mai sus, în Crimeea poate fi epicentrul scindării Ucrainei din cauza unui procent mare de ruși (și vorbitori de limbă rusă). Armele rușilor sunt, ruși sunt, ce mai trebuie? În presa rusă se mai aud voci despre scindarea Ucrainei și astfel vorbele pot deveni realiate. O realitate ce ar putea bucura și pe transnistreni care ar putea deveni parte  teritorială ale acelei Ucraini scindate.

În urma summit-ului de la Vilnius, mass-media rusă s-a focusat activ pe Moldova (și mai ales pe problema Transnitreană) și Ucraina. În cele mai dese cazuri apar mesaje despre aceste două state cu scop dezinformator sau creării uneie imagini proaste ale acestor state. Este un semn de alertă, un semn de frică a Rusiei. În Ucraina s-a auzit niște voci care ziceau închiderea posturilor de tv rusești, însă în Moldova aceasta nici nu se planifică, fapt ce moldovenii își „sapă groapă”. Apartul mediatic în Moldova este slab pentru a face față celui rusesc (probabil și din cauza elitei politice) și astfel cetățenii de pe ambele maluri „mănâncă” ceea ce li se oferă, iar rușii au început a oferi multe.

Ucraina trebuia să semneze și s-a început un proces de amploare și puțin controlabil de ruși, iar Moldova a parafat. Interesant ce va fi în Moldova la semnare luând în considerație faptul că deja are probleme teritoriale? Iar Ucraina ar putea să le aibă.

Necătând la faptul că rușii prezintă pe UE ca dușmani, rușii tind spre Europa de care ei depind foarte mult. Să ne aducem aminte dorința lor de a avea regim liberalizat de vize și de a inra în WTO.

Ce-ar face Rusia dacă ar fi UE? Vor dori oare Rușii să-și piardă atât de ușor pozițiile? Sau să strice relațiile (care și așa nu sunt cele mai bune) cu UE?

Iată câteva idei și contexte. Poftă bună.