În acest articol voi vorbi despre democrație la intersecția intereselor gepolitice pe cazul Ucrainei și Republicii Moldova. Voi face și o mică incursiune în teorie și istorie pentru a fi pe înțelesul tuturor.
Altfel zis, este democrația la intersecția marilor puteri. Prin putere înțelegem ceva mai mult de cât putere militară. Apropo, ar fi naiv să mai considerăm a fi putere doar acele țări care dispun de putere militară. Puterea militară în lipsa de o corelație cu alte lucruri nu prezintă un pericol atât de mare - nu înseamnă că nu poate fi bătaie de cap. Puterea mai este și autoritate, putere economică, socială, și altele, plus capacitatea de a folosi aceste resurse penru a satisface interesele de stat.
Pentru că lumea a devenit mult mai complicată, avem bombe nucleare, noi nu mai luptăm direct. Lupta directă pune în pericol ordinea mondială. Luptele indirecte intensifică situația, însă este o versiunea mai soft lvl din punct de vedere diplomatic. Odată cu terminarea războiului rece se „instaurează o pace”. Această pace durează până în 2001 când în Federația Rusă la putere vine Vladimir Putin cu planul său de „reabilitare” a Rusiei. Cam în 2001 și se termină răgazul dintre războaiele reci. Cel din 2001 încoace a deveni mai tensionat, e un fel nou de război rece. Chiar dacă în cărți și media nu se discută despre acest război rece, el există.
Acest război rece îl vedem cel mai ușor prin valurile de extindere a UE care în același timp înseamnă extinderea NATO. Mai vedem acest război rece prin împărțirea geografică a statelor aliate Occidentului - ele toate sunt împânzite în jurul Federației Ruse. O partea bună din aceste state sunt în proces de tranziție, ceea ce înseamnă că sunt influențabile pentru că nu au un aparat administrativ stabil.
Până în 2001 Rusia nu era un stat fără interese geopolitice. Conflictele teritoriale din Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan sunt doar câteva exemple a faptul că Rusia totuși ținea la interesele sale strategice, chiar dacă într-o versiune mai conservată. Însă din 2001 politica internă și externă suferă schimbări.
Iată că la mijlocul acestor jocuri stă Moldova și Ucraina. Două state în curs de dezvoltare cu un aparat administrativ șubred, corupt și influențabil. Ambele fiind lipsite de experiență democratică până la căderea URSS-ului, aceste state au căzut captive intereselor externe.
Lipsa unei viziuni de lungă durată, lipsa unei culturi politice mature și lipsa unei societăți civile active au permis ca Ucraina și Moldova să cadă în fața străinului. Nu trebuie să vii în Moldova/Ucraina cu arma să-i convingi să meargă cu tine, e suficient să-i cumperi politicienii care vor face totul pentru tine.
Aceste state nu se percep ca părți din tot acest complex de sistem, adică poziția politico-geografică și anume faptul că sunt poziționate între două lumi, ci tind să se poziționeze pe de o parte sau alta a acestor sisteme. Această schimbare de abordare creează un clivaj nou - est - vest. Acest clivaj nu este unul nou însă acum îl vedem în versiunea lui modernă. Caracteristicile de bază este orientarea politică conform vectorilor politicii externe. Aceasta influențează nu doar politica, ci și economia, situația socială și culturală. Acest clivaj se poate aprofunda într-atât de tare în cât poate duce la o dezbinare suficient de puternică și crea un război. De exemplu în Ucraina cu siguranță că o mulțime de oameni din Crimeea au vrut unirea cu Federația Rusă. Faptul că Rusia a lucrat de ani buni pentru a se stabili în peninsulă este o altă istorie - aici revenim la aparatul birocratic corupt enunțat mai sus.
În 2004 are loc revoluția portocalie. Ucraina se părea că merge spre UE cu pași siguri. Însă corupția și interesele Rusiei n-au permis aceasta. Ucraina are hotar direct cu Federația Rusă, rușii și ucrainenii sunt destul de apropiați cultural, aceasta sunt încă câteva motive serioase de ce Ucraina în 2004 n-a reușit să se apropie puternic de UE. După același model de revoluție în 2009 la Chișinău vin pro-europenii și repetă greșelile ucrainenilor din 2004. Next lvl pentru Ucraina a fost revoluția din 2013, după ce a fost scos de la putere Ianukovich.
Moldova merge exact pe pașii Ucrainei. N-ar uimi dacă în Moldova ar urma anticipate și pe câțiva ani la putere ar veni PSRM+PN. Problema e că Rusia învață din greșeli și la următoarele alegeri ar fi foarte interesant.
Democrația în aceste state devin un instrument de influență pentru a satisface interese geopolitice. Astfel cel mai rațional lucru care ar putea face Moldova ori Ucraina ar fi să-și declare o independență reală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu