Educația ca prioritate și obligație

„Educația intregii lumi este mai presus de orice” zicea Pierre Larousse, „Educația unui popor se judecă după ținuta de pe stradă. Vazând grosolănia pe stradă ești sigur ca o vei găsi și în casă.” susține Edmondo De Amicis, și cred că ambii au perfectă dreptate.

Ce înseamnă a gândi bine?

Ce înseamnă a gândi bine? Prima condiție este profunzimea, este capacitatea de a trece dincolo de suprafață și pătrunderea în fundamente - a intui profunzimile. O gândire bune este gândirea cu minte proprie, astfel gândirea bună este gândirea critică. Orice lucru primit trebuie gândit în complexitatea lui, în același timp flexibil și nuanțat. A gândi bine este gândirea sub semnul unor valori fundamentale (în sens etic, moral), cum ar fi binele, frumosul, adevărul, dreptatea (Platon). Nu toate ideile sunt inocente, pot fi lucruri bune și rele, nu tot ce e rău este rău la fel nu tot ce este bun la prima vedere este bun. Punerea întrebărilor și căutarea răspunsurilor (metoda interogativă) este una din condițiile gândirii corecte.

A învăța să gândim bine - există o artă de a pune întrebări și a găsi răspunsuri.

Anul 2014 pentru Republica Moldova

Suntem în anul electoral, în anul în care „se decide ce va fi mai departe”. În anul acesta va fi o confruntare directă între Occident și Est. Moldova va face pasul major spre a decide ce își dorește în continuare și zic de a decide fiindcă unele lucruri nu sunt puse la punct și se poate reorienta după exemplu Ucrainei sau Armeniei.

Moldova se află într-o situație dificilă atât pe plan intern cât și pe extern. Aceste situații ar putea fi decesive în schimbarea vectorului politicii externe. Guvernul de la Chișinău se va putea reorienta fiindcă Acordul de Asociere încă n-a fost semnat și până la drumul ireversibil mai este ceva timp, timp suficient pentru schimbări nu în interesul guvernului (nici a partenerilor occidentali).

Anul 2013

Anul 2013 a fost unul deosebit, defapt, evident că deosebit, am trăit ceva nou deja e deosebit. Am mai crescut un pic, am ințeles încă odată că nu știu atât de multe și că e încă atât de mult de lucru. Am făcut lucruri mai mult sau mai puțin interesante, dar importante. Intr-un oarecare sens aș putea zice că mi-am rafinat gusturile, plăcerile - îmbătrânire prematură. Am început a face espresso, mânca migdalii și pește, ceea ce nu făceam până acum. De anul acesta gătesc mai des. A început să-mi displacă localurile gălăgioase/cluburile. Am călătorit la maxim posibil, am văzut aproape toată România.