Sistemul politic în Moldova este creat în felul următor. Odată la patru ani oamenii aleg partidele care întră în Parlament. Parlamentul mai departe decide cine va fi președinte, prim-ministru, etc. Cineva ar reproșa zicând că sunt și funcții numite de președinte și prim-ministru, nu-i voi putea contrazice. Însă în moment ce parlamentul decide cine stă în funcția de președinte și prim-ministru, aceste din urmă persoane nu au libertate politică, pentru că răspund în fața parlamentului, partidului și față de anumiți oameni (nu neapărat din partide). Cu alte cuvinte acela care numește oamenii în funcții, acela decide ce se va întâmpla. În Moldova iese că Parlamentul are monopolul politic asupra tuturor instituțiilor din stat. Cu toții știm că monopolul nu e bine, chiar dacă e tentant.
O soluție importantă pentru Moldova este schimbarea modalității prin care se alege președintele. De ce președintele? Aici sunt multe motive, mai pe înțelesul tuturor, pentru că e prima persoană în stat și trebuie de demonopolizat puterea politică la nivel înalt. Crearea a două instituții politice puternice la nivel înalt care pot concura și conlucra va avea multe efecte pozitive nu doar politic.
Pe fundalul dezamăgirilor în clasa politică, alegerea directă de către popor a președintelui va spori nivelul de credibilitate în aparatul prezindențial, ca urmare și în clasa politică.
Schimbarea sistemului politic în anii 2000 prin care parlamentul va decide cine e președintele și prim-ministrul (prin excluderea posibilității ca cetățeanul să aleagă direct președintele) probabil avusese inițial scopul simplificarea procesului politic. Însă partea pozitivă care fusese inițial n-a dat rezultatul așteptat, astfel transformându-se în ceva negativ.
Pare a fi un lucru evident, parlamentul a monopolizat politicul. Însă politicienii se complac cu acest lucru pentru că jocul reiese cam în felul următor, „câștigăm parlamentul și câștigăm totul”. Puterea trebuie divizată. Nu vorbesc despre divizări artificiale, ci unele cu adevărat utile pentru populație.
Să revenim la președinte. Alegerea președintelui direct de către popor ar trebui să fie printr-o procedură specială. Pe lângă toate condițiile constituționale din prezent s-ar putea de inclus și alte lucruri importante. De exemplu candidatul pentru funcția de președinte trebuie să îndeplinească următoarele lucruri:
1. Să cunoască minim o limbă de circulație internațională;
2. Să aibă studii de master/doctor finisate la o universitate din TOP 1000 la nivel mondial;
3. Să nu fie în grade de rudenie cu politicieni;
4. Să nu fi fost implicat în politică anterior.
N.B. Cei care cunosc mai multe limbi și au studii mai avansate să fie favorizați în listă. Să fie o listă de maxim X persoane cu cei mai buni. O comisie specială creată din membri din exterior și interior să decidă componența listei. Poate fi introdus și aspectul ce ține de finanțarea campaniei.
Președintelui se poate de acordat mai multe atribuții pe lângă cele din prezent, de exemplu să numească șeful CNA, CNI, PG și alte instituții. Cu alte cuvinte președintelui trebuie de acordat posibilitatea de a numi în funcții persoane care pot și trebuie să monitorizeze procesul de reformare prin faptul că persoanele își îndeplinesc atribuțiile și nu sunt corupte.
Cum putem face acest lucru? Sensibilizarea opiniei publice. De exemplu colectarea semnăturilor pentru realizarea unui referendum în acest sens. Ori influențarea politicienilor ca ei să ia atitudine, însă sigur că și ei își vor urmări interesul de a crea un sistem prin care președintele chiar dacă va fi ales de către popor să fie influențabil (manipulabil).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu